Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș
Tel./Fax: +40 266 336 540
E-mail: pnbicaz@mciuc.rosilva.ro Adresa: Izvoru Mureșului Nr. 664

Prezentare generală


1. Descrierea generală a Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş
 
Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş ( PNCB-H ) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic,peisagistic dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz ( anul 1837 ), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.
 
1.1. Localizare
Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş ( Hăghimaş , situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita.
1.2 Acces 
Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C) care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la Nord de Sândominic, de pe DN12.
 
1.3 Rezervaţii naturale incluse în parc
 
Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul RoşuCheile Şugăului % (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), , masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha).
 
1.4 Suprafaţa PNCB-H : 6793,64 ha.
 
 
 
 


Traseul  1

Pasul Pângăraţi (1255) - şaua "Loduj" (1325) - Vf. Mediaş (1445) - Poiana Vf. Calului (1500) - Poiana Ciofronca (1550) - La Tunzerie (1435) - intersecţia turistică din Poiana Albă (1460) - Poiana Albă (1500) - Curmătura (1650) - şaua Curmătura (1465) - cabana Piatra Singuratică (1504) - Curmătura Ecem (1628) - Vf. Ecem (1690) - şaua Lic (1525) - Vf. Tarcău (1418) - Şaua Tarcăului (1297)

Marcaj:  bandă roşie.

Durata de parcurgere: 8 ore.

Distanţa de parcurs: 22 km.

Diferenţă de nivel: 435 m, pe timp de iarnă este dificil de parcurs, de preferinţă trebuie împărţit în două etape.

Traseul începe de la Pasul Pângăraţi (1255 m), DN 12C. De pe drumul care urcă versantul vestic al crestei avem o privelişte foarte frumoasă la o bună parte a Bazinului Gheorghenilor. După un urcuş de un sfert de oră trecem pe lângă stâna din şaua "Loduj", de aici drumul nu mai este practicabil cu maşina. Urmeză o porţiune scurtă, lină, apoi începem escaladarea Vf. Mediaş. După 1,5 km drumul coteşte spre stânga chiar înaintea vârfului şi porneşte spre est, spre poiana Vf. Calului. Din acest loc porneşte şi traseul marcat cu cruce roşie, care, prin Covacipeter, Dealul Sărăturii, Colţul Higheşului şi Muntele Negru ajunge după cca. 6 ore de mers la Izvorul Mureşului.
După 800 m ajungem în Poiana Vf. Calului unde sub vârf schimbăm direcţia de mers spre sud. După un urcuş lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca. De aici merită să facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Vf. Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului şi asupra munţilor din jur. După ce părăsim poiana Ciofronca parcurgând 200 m trecem pe lângă o stână, apoi coborâm în poiana mlăştinoasă de la Tunzerie. Mai înaintăm alte 600 m pe DJ 125, apoi părăsim traseul acestuia şi după alte 650 m ajungem la intersecţia turistică din Poiana Albă. De aici putem să ne continuăm drumul pe trei variante: pe marcajul linie albastră prin valea pârâului Oii ajungem la Lacul Roşu (Traseul nr. 9), punctul albastru ne duce, prin Poiana Tăuşor şi Poiana lui Paleu tot la Lacul Roşu (Traseul nr. 8), iar traseul de creastă al Masivului Hăşmaş, marcat cu linie roşie la Piatra Singuratică, respectiv la Şaua Tarcăului. Din Poiana Albă continuăm drumul spre sud-est, trecem pe lângă un izvor de apă minerală, pe lângă o stână şi începem să urcăm pe drumul pietros spre platoul superior al Poienii Albe. De aici putem face spre est un ocol de 1 km pe o potecă fără marcaj la Teleacul Mare (1698 m) şi la Groapa Urşilor (1650 m, 57 m adâncime). Părăsim platoul spre sud. Înainte să ajungem la izvorul "Küpü" lângă un mic lac marcajul cruce albastră coboară în valea pârâului Fierul . De aici se poate ajunge pe o potecă fără marcaj la Trei Fântâni, aflată la 5 km. Continuăm drumul pe traseul marcat cu linie roşie spre Vf. Danţiaşul, poteca turistică urcă treptat. Acesta este urcuşul cel mai mare de pe traseu, care se termină în pasul Hăşmaşul Mare. Merită să facem un ocol pe Vf. Hăşmasul Mare (1792 m) pe un traseu nemarcat de 800 m spre vest. După 500 m mergem prin poiană, apoi traseul intră în pădure. După 600 m ajungem foarte aproape de marginea peretelui de stâncă de unde avem o privelişte rar întâlnită. Intrăm iarăşi în pădure şi coborâm pe şaua Curmătura. Trecem sub Piatra Singuratică şi în mai puţin de un sfert de oră ajungem la cabană. De aici avem mai multe opţiuni să ne continuăm drumul: pe marcajul linie albastră la Bălan , triunghiul roşu prin valea pârâului Sep de asemenea la Bălan , marcajul crestei principale, linia roşie, prin Vf. Ecem până la Şaua Tarcăului, şi mai departe pe creasta Munţii Ciucului. Noi continuăm drumul pe aceasta din urmă. După 400 m trecem prin şaua dintre Piatra Singuratică şi Vf. Păstorului, apoi urcăm pe poiana Vf. Ecem. Aici merită să ne aventurăm până la marginea stâncii, până la punctul de belvedere de pe vârful secundar (1696 m). După 600 m ajungem la Vf. Ecem (1707 m), de asemenea un punct de belvedere. Continuăm drumul spre sud-est, şi ajungem în pădure, după ce coborâm în şaua Lic (1525 m). De aici până în Şaua Tarcăului trebuie să fim atenţi, marcajele sunt vechi şi rare. După cam 1,5 km ajungem deasupra acestuia, de unde mai avem numai 900 m de coborât să atingem graniţa Masivului Hăşmaş, Şaua Tarcăului.